Ania Caill – Caraimanul Busteni: „Sunt mandra sa reprezint Romania la Jocurile Olimpice!”

  |  1.918 afișări

totpal daily newsUna dintre prezenţele exotice din delegaţia României la Jocurile Olimpice de la Soci o reprezintă schioarea de la Caraimanul Buşteni, Ania Caill. Aceasta are dublă cetăţenie, română şi franceză, mama sa fiind din România, ajunsă profesoară de matematică în Hexagon. Deşi a fost campioană naţională de junioare în Franţa, Ania a ales, în 2012, să participe pentru România, iar anul trecut a trăit prima sa experienţă olimpică, la FOTE, competiţie organizată la Braşov, la care s-a situat pe locul 20 la slalom uriaş.
La numai 18 ani, după ce a debutat şi în etapele de Cupă Mondială în acest sezon, Ania a reuşit să se califice la Jocurile Olimpice la schi alpin şi, înainte de a pleca spre Soci, ne-a acordat un interviu, pe care îl prezentăm în cele de urmează.

totpal daily news

– Reprezinţi România de aproape un an şi jumătate. De ce ai ales România în defavoarea Franţei?
– Am avut deja ocazia să schiez pentru România înainte de a intra în FIS (n.r. – Federaţia Internaţională de Schi), când eram mai mică, şi am apreciat asta de fiecare dată. Mama este născută în România şi acasă ne vorbeşte, mie şi sorei mele (n.r. – Andra Corinne, care participă, de asemenea, la schi alpin), adesea în limba română. Deşi suntem născute în Franţa, am simţit tot timpul ca nu suntem doar franţuzoaice. Apoi, odată cu participarea la competiţii FIS am ales să concurez pentru Franţa, iniţial, deoarece altfel nu mă puteam integra în structurile lor de elită pentru antrenamente şi nici nu aş fi putut face parte din secţia naţională de schi la liceul unde sunt acum elevă în clasa a XII-a . Însă, inima mea mă facea să mă uit de fiecare dată la performanţele lui Edit Miklos înainte de cele ale francezilor şi atunci totul mi s-a părut limpede, am ştiut că vreau să reprezint România pentru restul carierei mele.
– La numai 18 ani, ai reuşit să te califici la Jocurile Olimpice. Cum te simţi în această postură şi ce reprezintă pentru tine?
– Cred că pentru orice sportiv, indiferent de vârstă, este un vis frumos. Sunt foarte fericită şi foarte mândră că am ocazia să particip pentru ţara mamei mele. Chiar dacă în România schiul nu este un sport foarte cunoscut, de când am intrat în echipa României am primit nenumărate mesaje frumoase de încurajare şi mulţumire de la multe persoane. Este foarte emoţionant.
– Mai ai încă o experienţă olimpică, să spunem aşa, în palmares, după ce ai participat la FOTE anul trecut. Ce poţi spune că ai învăţat din acea experienţă şi ţi-a schimbat, cumva, modul de a percepe acest sport?
– FOTE, pentru mine, a fost primul contact cu România ca şi sportivă a acestei ţări. Am avut mari emoţii la Braşov. Întotdeauna cand schiez dau totul pe pârtie, dar recunosc că acolo îmi era teamă să nu cad, să nu dezamăgesc. M-am simţit minunat, pentru prima dată în cariera mea am simţit că nu mai schiez doar pentru mine, pentru o performanţă personală, dar că fac parte dintr-o echipă. Schiul este un sport care pare individual, dar care este minunat dacă este trăit în echipă. Să simţi că eşti aşteptat, încurajat, aplaudat, nu mai trăisem niciodată acest sentiment până atunci.
– Care este modalitatea ta de pregătire şi cine te ajută în acest sens?
– În iunie schiez pe gheţarii din Franţa, toată luna iulie fac pregătire fizică specifică incluzând două antrenamente pe zi, apoi particip la competiţii în emisfera sudică (Chile şi Argentina), în septembrie. Sezonul începe cu primele curse din Norvegia, în noiembrie, şi apoi îmi împart timpul între schi şi şcoală până la sfârşitul lunii aprilie. În luna mai, revin la pregătirea fizică, şi tot aşa. Nu prea am vacanţă decât în luna august. Până acum m-am antrenat cu echipa Franţei, iar anul acesta a fost puţin mai greu cu integrarea la antrenamentele de viteză, deoarece a fost an olimpic, dar şi lipsă de zăpadă în zonele de pregătire, şi mi-a fost mai greu să găsesc posibilităţi de antrenament ca în anii trecuţi.
– Ce te-a atras către schiul alpin şi care disciplină îţi place mai mult?
– Îmi plac sporturile care se practică în natură şi sporturile de alunecare. Am început cu patinajul artistic, timp de patru ani, dar senzaţia de libertate pe care mi-a oferit-o schiul m-a făcut să aleg să fac performanţă în acest sport. Când eram mică îmi plăcea mult slalomul, dar la 14 ani, când am început probele de viteză, am fost fascinată de senzaţiile pe care le-am trăit. De atunci, m-am axat mai mult pe antrenamentele de viteză. Anul acesta nu prea am avut ocazia să particip la multe antrenamente de viteză, şi de aceea m-am antrenat mai mult la uriaş (n.r. – slalom uriaş şi Super G). În acest moment, pot spune că această probă îmi place cel mai mult.
– Schiul alpin este un sport frumos, dar şi periculos, totodată. Ce simţi şi la ce te gândeşti înainte şi în momentul în care aluneci pe pârtie la viteze ce pot depăşi şi 100 km/h?
– La probele de viteză, la start este o atmosferă deosebită. Toată lumea este calmă, concentrată, repetând de nenumărate ori traseul. Simt un mare stres înainte, dar după aceea, în timp ce schiez, mă concentrez pe traseu, pe sărituri. Căzăturile la probele de viteză sunt de evitat! La coborârile „uşoare” mă simt bine, dar de multe ori recunosc că, plecând pe ceaţă sau pe o pârtie deja marcată, nu mai pot spune că îmi place atât de mult. La probele de viteză, îţi trebuie mult antrenament pentru a te simţi bine în orice condiţii.
– Care este obiectivul pentru Jocurile Olimpice de la Soci şi ce îţi doreşti cel mai mult de la evoluţia ta?
– Nu pot face pronosticuri pentru Jocurile Olimpice de la Soci, pentru că nu cunosc numărul de participanţi şi nu am experienţa necesară. La probele de viteză, la care am obţinut cele mai bune rezultate, ştiu că voi avea concurenţă cu schioare din ţările cu renume în schi, de aceea poate că la uriaş, unde participarea este mult mai diversă, pot obţine până la urmă clasarea cea mai bună. Îmi doresc să schiez cât mai bine, la nivelul la care ştiu că pot sau chiar mai bine!
– Deşi ai numai 18 ani, ai performanţe importante în carieră, inclusiv titlul naţional în Franţa. Care este momentul pe care îl consideri ca fiind cel mai frumos de până acum?
– Am câştigat multe concursuri mai mult sau mai puţin importante de când am început să practic schiul (la vârsta de 9 ani), dar cel mai frumos moment pe care l-am trăit până acum rămâne participarea mea la FOTE pentru România.
– În afara antrenamentelor şi a concursurilor, ce îţi place să faci mai mult?
– Sunt în clasa a XII-a, în secţia de schi a liceului la care învăţ, la profilul matematică-fizică. Am lipsit mult timp de la şcoală din luna septembrie şi până acum cu pregătirea pentru Jocurile Olimpice, a trebuit de fiecare dată să recuperez singură cursurile. Iar, de curând, am obţinut şi carnetul de şofer. Nu îmi mai rămâne foarte mult timp liber, mai ales iarna. Îmi place să călătoresc, să ies cu prietenii, să mă duc la cinematograf… ca la 18 ani!

Petre APOSTOL
SURSA: http://www.ziarulprahova.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *