Repere istorice ale dezvoltării comunităţii, evenimente politice şi culturale

  |  2.315 afișări

Constituirea şi dezvoltarea oraşului pe malul Prahovei, într-un interval instoric atât de scurt, este legatăde evoluţia vieţii economice în zonă, dar şi de condiţiile fizico geografice care au permis o dezvoltare rapidă, în strânsălegăturăcu dezvoltarea căilor de comunicaţie şi a turismului.

Dintre factorii care au contribuit la apariţia şi dezvoltarea oraşului amintim:

• Relieful deosebit de favorabil turismului de toate tipurile

• Căile de comunicaţie dintre regiunea istoricăMuntenia şi regiunea istorică Ardeal şi importanţa drumurilor care leagă Braşovul de Bucureşti

• Dezvoltarea unor ramuri industriale specifice – industria lemnului şi industria hartiei

•Dezvoltarea posibilităţilor de găzduire care au adus, întotdeauna, un număr mare de turişti.

Astfel, în 1882, pe fondul general al dezvoltării economice a ţări, determinat de obţinerea independenţei de stat, se înfiinţeazăde către Karl şi Samuel Schiel, originari din Râşnov, Fabrica de Hârtie din Buşteni, care producea hârtie şi saci de hârtie, cu un număr de 1143 de muncitori. În 1893 fabrica deja dispunea de o moarăde măcinat lemnul, şi o fabricăde cherestea şi chibrituri la Susai. După1893 fabrica a fost mărită şi modernizată, s-a înfiinţat o fabricăde cherestea la Azuga, iar moara de hârtie a fost transformatăîn fabricăde celuloză.

Tot în acea perioadă, cu excepţia proprietarilor fabricii de hârtiei, a administraţiei Domeniilor Coroanei şi a familiei Cantacuzino, mai existau şi o serie de comercianţi, negustori şi cârciumari care făceau profituri din comerţul cu cei veniţi în staţiune ca şi turişti şi cu locuitorii.

Între cele douărăzboaie mondiale mişcarea culturalăa fost foarte intensăîn Buşteni şi s-a concentrat în jurul fabricii de hârtie, dat fiind căo mare parte din locuitori erau muncitori la aceastăîntreprindere.

În februarie 1899 a fost întemeiată, în Şcoala din Buşteni, Societatea culturală„Gheorghe Lazăr“ la iniţiativa lui A.M. Mihaelescu şi a Dr. Constantin Popescu. Această societate culturală avea ca scop principal răspândirea şi popularizarea cunoştinţelor practice în rândul populaţiei rurale. Se organizau confe-rinţe publice, şezători, cursuri pentru adulţi, biblioteci populare, petreceri şi excursii. A funcţionat pânăîn anul 1903, când s-a cons-tituit ca şi BancăPopulară, fărăa-şi pierde, totuşi, caracterul cultural. Scopul societăţii era fructificarea economiilor membrilor săi,
înlesnind astfel creditele. În ceea ce priveşte aspectul cultural, erau încurajate toate acţiunile de profil din comună: şezători, conferinţe, cursuri, lecturi, excursii etc.

Un rol important în viaţa social-economică a oraşului l-a jucat Societatea Cooperativă Sporul, care a luat fiinţăîn martie 1907, cu scopu de a înfiinţa o brutărie pentru nevoile populaţiei din Buşteni şi satele vecine din comunele Predeal şi Sinaia.

După finalizarea primului război mondial, mişcarea culturalăs-a accentuat, în centrul ei continuând sărămână şcoală. Odată cu înfiinţarea, în 1938, a căminului cultural, întreaga mişcare culturalăva fi polarizată în jurul acestei instituţii.

În timpul celui de-al doilea război modial viaţa staţiunii nu a fost semnificativ afectată. Bombar-damentele aliaţilor au determinat multe familii
săse mute în Sinaia şi Buşteni. Aceştia şi-au deschis magazine aici încădin vara lui 1943.

O alta componentăa vieţii culturale a fost, încăde la începuturile oraşului, legată de turism şi alpinism. Astfel, din secolul 18 datează primele mărturii scrise despre cercetări în Bucegi realizate de geologi şi botanişti austrieci Primele călătorii pur turistice au fost făcute de saşi, începând cu 1833, care urcau prin Bran-Strunga la Peştera şi Omul.

Prima relatare scrisădepre o ascensiune în Bucegi dateazădin 1839, turiştii fiind bucureşteni, iar călăuzele din Comarnic.

După constituirea, în 1857, a primului Club Alpin din lume, la Londra şi în 1862 a primului club alpin european, la Viena, în 1873 se constituie Clubul Alpin Ardelean, la Braşov. În 1880 se constituie la Sibiu Societatea CarpatinăArdeleană, care ia locul clubului din Braşov. Tot în această
perioadă, Ioan Turcu, născut în Zărneşti, scrie lucrarea turistică“Escursiuni pe Munţii Tarei Bârsei şi ai Făgăraşului”, prima lucrare de acest gen, în care este descris şi urcuşul pe Vârful Omu.

Prima Cabanăpe Vârful Omu este inaugurată în 1888. Câţiva ani mai târziu, în 1895, este constituităSocietatea Carpatinădin Sinaia, de către Arhimandritul Nifon, Take Ionescu, Fanny Seculici – Bucura Dumbrava, urmată de Societatea Turiştilor Români.

În 1920 se constituie Hanul Drumeţilor, sub preşedinţia lui Mihai Haret, han care câţiva ani mai târziu îşi schimbănumele în Touring Clubul României. Acesta a constuit, în anul 1926, cabana de la Vârful Omu, care mai funcţionează şi în prezent, fiind cea mai înaltă din ţară– 2505 m.

Acestea au fost, practic, etape premergătoare ale alpinismului în Bucegi. În 1934 existau 5 cabane: Mălăieşti, Bolboci, Peştera şi Omul şi cantonul Schiel, al fabricii de hârtie. În plus, mai erau şi cabanele particulare de la padina şi de la colţi şi, bineînteles, existăposibilitatea de cazare la călugării de la Peştera.

Persoanele cele mai însemnate ale acestei perioade sunt Friedrich Deubel, Nicolae Bogdan, Nestor Urechia, care a scris mai multe cărţi despre Bucegi, Fanny Seculici (care, sub pseundonimul Bucura Dumbrava a scris Cartea munţilor), Rosetti Florescu, Emanoil Bucuta, Nicolae Gelepeanu şi Nicolae Butmaloiu.

Alpinismul tehnic, în sensul actual al acestui cuvând, a început în Munţii Bucegi în 1932, figura simbol a acestui început fiind Nicu Comănescu. Ulterior, în 1934 ia fiinţă, la iniţiativa lui Nae Dimitriu, Clubul Alpin Roman. De numele acestui club sunt legate:
•Realizarea refugiului Coştila;
•Realizarea Căminului Alpin din Buşteni – prima cabanămodernădin România;
•Editarea revistei Buletinul Alpin, primar revista de munte;
•Marcarea accesului pe vârful Picătura, văile de abrupt ale Caraimanului, Coştilei şi Morarului.

În cadrul Clubului Alpin Roman au activat şi alte nume de referinţăpentru domeniul alpinismului:
•Realizarea primului traseu de perete din Bucegi, de către Nicolae Baticu
•Organizarea unei şcoli de alpinism, în cadrul căreia acelaşi Nicolae Baticu îşi expunea tehnicămodernăde căţărare şi mijloacele tehnice obţinute în cadrul a două şcoli de alpinism urmate (la Dolomiţi şi la Wilder Kaiser).
•Emilian Cristea – figura de frunte a alpinismu-lui românesc, pânăla dispariţia sa în 1982
•Profesorul Alexandru Beldie, un expert absolut în materie de botanică. A scris lucra-rea Flora şi vegetaţia munţilor Bucegi com-pletatăde carticicăFlori din munţii noştri.
•Inginerul Radu Ţiteică, autorul hărţii turistice Bucegi Gârbova.

Un fapt remarcabil este acela ca, de la dispariţia Buletinului Clubului Alpin Roman, în 1948, şi pânăastăzi, nu a mai existat nici o publicaţie de alpinism care sărealizeze o cronicăalpinătemeinică şi sistematică, să consemneze escaladele noi sau performanţele deosebite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *